1 ... 32 33 34 35 36 37 38 39 ... 55

CELE TREI LUMI ALE CREAŢIEI DIVINE - Răzvan-alexandru petre

səhifə36/55
tarix02.03.2018
ölçüsü0.9 Mb.

CELE TREI LUMI ALE CREAŢIEI DIVINE


Capitole:

1. Planul Mental (al ideilor)

2. Planul Astral (al dorinţelor)

3. Planul Fizic (al faptelor)


Vă supun atenţiei câteva consideraţii general-filosofice despre divizarea Creaţiei în cele Trei Mari planuri de manifestare sau lumi distincte.

Oamenii nu vor şti niciodată ce a fost înainte de Big Bang (începutul universului fizic) dacă nu vor accepta că există o realitate subtilă, de o frecvenţă atât de înaltă încât este total inaccesibilă simţurilor şi aparatelor fizice. Din sferele rafinate ale Creaţiei, materia subtilă s-a condensat în energie şi substanţă fizică, iar procesul continuă şi acum: particulele fizice apar şi dispar ultrarapid nu se ştie unde şi cum.

Marii înţelepţi şi clarvăzători ai omenirii, precum şi transmisiunile telepatice de la spirite ne-au revelat că Universul are în centru (sau deasupra sau în afară) o Sferă Divină, de unde originează Creaţia. Planul divin este inimaginabil, căci nu seamănă absolut deloc cu restul Universului. Acesta din urmă poate fi schiţat şi imaginat, dar Dumnezeu nu.

Universul este structurat pe trei niveluri sau trepte principale de frecvenţă: Mental, Astral şi Fizic. În cadrul fiecărui nivel principal există multe alte niveluri intermediare. E posibil ca şi nivelul fizic să aibă trepte de densitate (nu ne referim aici la stările de agregare ale substanţei: solidă, lichidă, gazoasă, plasmatică), dar oamenii nu le pot distinge, neavând acces decât la propriul nivel.

Cele trei lumi sau planuri menţionate au următoarele caracteristici esenţiale, în ordinea emanaţiei, de sus în jos:

1. Planul Mental (al ideilor)


Aici Creaţia nu conţine forme complicate. Creaturile (spiritele) sunt sferice, aproape incolore, iar mediul este un simplu spaţiu, cel mult uşor colorat. Diversitatea Creaţiei este reprezentată din abundenţă doar de GÂNDURI, idealuri, proiecte. Plăcerile sunt pur mentale – plăcerea de a gândi. Emoţiile sunt foarte rafinate şi pozitive: compasiunea universală, bucuria comuniunii, aspiraţia către perfecţiune etc.

2. Planul Astral (al dorinţelor)


Proiectele, idealurile din Planul Mental pot lua o expresie aici. Splendoarea Creaţiei apare în maxima sa bogăţie ca

forme

şi

senzaţii

. Mediul exterior depinde direct de DORINŢELE creaturii (spiritului). Tot ce vrea spiritul apare instantaneu, mediul este modelat de gândire şi dorinţă. Aici plăcerile principale sunt cele ale simţurilor. Emoţiile sunt mai grosiere decât în Planul Mental, cuprinzând toată gama posibilă, de la cele inferioare la cele sublime, in funcţie de nivelul de elevare al spiritului.
Gând şi dorinţă

Mai sus am menţionat următoarele obiecte psihice:

gânduri

,

emoţii

(care se pot prelungi în stări, dispoziţii sau sentimente) şi

dorinţe

. Dorinţa este un gând plus o emoţie şi un puseu de voinţă, care îndeamnă către o acţiune concretă. Altfel spus, dorinţa este un gând pasional, pătimaş. Gândul este mai rafinat, mai slab energetic decât emoţia, dorinţa, patima.

Gândurile sunt de mai multe tipuri. Astfel, avem, de exemplu:


  • Gânduri percepţie: Afară e soare.

  • Gânduri inferenţă: Afară e soare, deci e cald.

  • Gânduri raţionament: Afară nu sunt nori şi nici vânt, deci nu va ploua.

  • Gânduri emoţie: care exprimă afectivitatea.

  • Gânduri dorinţă: lansate cu putere în eter, voluntar sau involuntar.

  • Gânduri creative: idei geniale din ştiinţă, artă şi alte domenii.

  • Gânduri moral-austere: interdicţii, obligaţii, restricţii autoimpuse.

  • Gânduri divine: de compasiune, autosacrificiu, înţelepciune etc.

Evident, gândurile nu au aceeaşi intensitate, calitate, rezonanţă, fiind de o mare diversitate. Puterea de emisie mentală nu depinde de calitatea ideilor, ci de configuraţia minţii. Oamenii preiau spontan din atmosfera noesică acele gânduri cu care rezonează sau spre care îşi îndreaptă interesul.
Locuitorii planurilor Mental si Astral se numesc generic

spirite

. Ele sunt de o mare diversitate, corespunzătoare nivelului vibratoriu pe care se găsesc în mod natural. În principiu, oamenii pot intra în legătură cu orice tip de spirit (superior sau inferior) şi o fac mai ales inconştient. Pentru înţelegerea comună, aceste spirite pot fi numite şi „energii inteligente” sau „informaţii energetice”.

3. Planul Fizic (al faptelor)


Spre deosebire de Planul Astral, mediul fizic nu depinde în sine de gândirea sau dorinţa omului. Numai acţiunile, FAPTELE pot modela mediul ambiant. Dintre toate creaturile, omul reuşeşte în cea mai mare măsură să schimbe parţial mediul fizic, dacă doreşte. Aici plăcerea principală este cea de a acţiona prin corpul fizic asupra exteriorului şi interesul major e dirijat asupra evenimentelor. Totuşi, instrumentul principal este mintea şi suportul său fizic, creierul.
Adyashanti spunea că transformarea lăuntrică nu poate veni prin luptă, ci prin conştientizare. Cu cât te străduieşti şi lupţi mai tare, cu atât orizontul conştiinţei devine mai îngust. Unii oameni se aşază pentru meditaţie şi se străduiesc să nu facă nimic, când de fapt chiar nu e nimic de făcut, decât să stea jos. Când nu are cu ce să se lupte în jur, mintea se luptă cu ea însăşi. (Sursa: No need to struggle55)
Formele şi senzaţiile au o mai mică varietate şi intensitate decât în Astral, iar gândurile sunt mult mai haotice şi nefocalizate. Se păstrează, desigur, plăcerile simţurilor, ca şi plăcerea gândirii din planurile superioare. Dacă vă place să citiţi aceste consideraţii abstracte, înseamnă că aveţi o bună rezonanţă cu Planul Mental.

Planul Fizic păstrează memoria faptelor prin modificările aduse mediului. Aici Creaţia este foarte puţin dependentă de creaturi (spre deosebire de Planul Astral, unde creaturile au o influenţă imediată asupra atmosferei înconjurătoare).


Un exemplu interesant: la un moment dat s-a raportat în India o ploaie dintr-o substanţă roşiatică care, la microscop, s-a adeverit a fi alcătuită din nişte microorganisme vii, dar lipsite de ADN, apărute nu se ştie de unde. ADN-ul este o invenţie genială a Îngerilor creatori tereştri, cu rolul de a înmagazina într-o memorie fizică şi a transmite anumite caracteristici care s-au dovedit utile fiinţelor biologice. Oamenii de ştiinţă sunt uimiţi de eficienţa de stocare a informaţiei şi cercetează în prezent cum să folosească ADN-ul ca memorie pentru computerele viitorului.
Cum poate un mediu fizic atât de inert, autonom faţă de voinţa creaturilor, să urmeze calea de evoluţie dorită de Creator?!

În acest scop sunt angrenate creaturile inteligente din toate cele trei planuri. Spiritele superioare vin cu

ideile

originale, cele astrale

imaginează soluţii concrete

, iar fiinţele fizice profită de influenţa mentală şi emoţională a celorlalte două,

acţionând direct asupra materiei

. Nicio fiinţă conştientă nu lâncezeşte.

În acest Plan Fizic, Creaţia suportă multe influenţe vizibile şi invizibile, deseori contradictorii; ea nu este definitivă, ci un fel de ciornă. Sunt necesare distrugerile periodice, pentru a relua procesul creator într-o variantă îmbunătăţită. Rebuturile şi reziduurile trebuie reciclate pentru următoarea creaţie. Acesta este preţul plătit pentru evoluţia materiei fizice.
Astronomii au descoperit că de galaxia noastră, Calea Lactee, se apropie cu viteză galaxia vecină, Andromeda, iar în următoarele miliarde de ani este inevitabilă ciocnirea lor. Se bănuieşte că rezultatul nu va fi prea plăcut pentru stelele şi planetele care le formează...
Deşi lumile fizice sunt temporare, experienţa creaturilor se păstrează, îmbogăţind akasha (memoria cosmică) şi zestrea lor individuală. Această zestre va fi de folos la următoarele încarnări pe Terra sau pe alt corp ceresc.
„Poate că noi nu ne aflăm aici pentru a învăţa şi pentru a acumula experienţe de dragul vieţii de apoi. Sinceră să fiu, nu ştiu la ce ne-ar folosi aceste experienţe în acea lume de dincolo.” (Anita Moorjani)
E greu de spus dacă lumea fizică are şi un scop în sine, dar cu siguranţă că este un prilej de perfecţionare a spiritelor. Jocul Creaţiei fizice nu diferă în esenţă de jocurile copiilor, care le dezvoltă personalitatea.

Calităţile psihice

se dezvoltă prin contactul cu stimuli şi obstacole, ca şi prin asimilarea unor modele de comportament.

Încă nu am găsit niciun argument favorabil ideii că lumea fizică ar trebui să atingă vreo perfecţiune veşnică. De altfel, nici lumile astrale nu sunt definitive. Anumite porţiuni astrale (medii sau inferioare) au dispărut deja, fiindcă spiritele respective au evoluat către planuri superioare, lăsând mediul respectiv fără un suport psihic. Dar, cine ştie, poate că vom afla cândva de existenţa unei galaxii-pilot care modelează întregul cosmos după anumite criterii de perfecţiune...

 

Durerea

este nelipsită vieţii, fiind, alături de

plăcere

, modul prin care legile universului ne învaţă acţiunile corecte. Natura nu organizează seminarii şi cursuri şcolare, ci ne dirijează încolo şi încoace prin durere şi plăcere.

Comparativ cu Planul Astral, consider că există unele

cauze

naturale

ale suferinţei din Planul Fizic

, care ar fi următoarele:

1) Independenţa materiei faţă de creatură. (În Planul Astral materia este inteligentă, receptând şi materializând dorinţele fiinţelor.)

2) Amestecătura de spirite din ranguri diferite în acelaşi loc. (În Planul Astral fiecare spirit agreează şi trăieşte doar în subplanul cu care rezonează, iar populaţiile de spirite sunt clar separate.)

3) Lipsa de resurse şi energie. (În Planul Astral este disponibilă energia pentru realizarea oricărei dorinţe, iar spiritele se pot reîncărca foarte rapid dacă obosesc.) Dar oare de ce a fost nevoie de apariţia acestui plan al suferinţei?! Nu se putea opri Creaţia la nivelul astral, atât de bine ordonat prin legea rezonanţei?!

Dincolo de retorica întrebării, putem totuşi întrezări cu mintea noastră limitată un răspuns logic. Nu Dumnezeu are nevoie de creaţia fizică, ci însăşi spiritele. Viaţa în acest plan dificil accelerează enorm evoluţia spiritelor, fiindcă le obligă să aibă o mai intensă viaţă psihică.

În Lumea Astrală este uşor să fugi de suferinţă dacă lucrezi asupra ta însuţi. Confruntările cu factori deranjanţi exteriori pot fi evitate automat. În schimb, şocurile din Lumea Fizică produc salturi psihice majore, cu riscurile de rigoare. Încarnarea este obligatorie pentru spiritele care trăiesc în Astral.

În schimb, spiritele din Planul Mental nu mai sunt obligate la reîncarnare pentru că au găsit deja alte mijloace eficiente pentru evoluţie, acţionând pur mental asupra fiinţelor astrale şi fizice, direct şi indirect. Iată deci că Lumea Fizică le ajută chiar şi pe aceste entităţi înalte să se ridice şi mai sus, în

Planul Divin

.

  Răzvan Alexandru Petre
15 iunie 2016



Dostları ilə paylaş:

©2018 Учебные документы
Рады что Вы стали частью нашего образовательного сообщества.
?


gw-issn-0001-0545-b-20004-20.html

gw-issn-0001-0545-b-20004-25.html

gw-issn-0001-0545-b-20004-5.html

gw-issn-0001-0545-b-20004.html

gwiazdozbiory-zawsze.html